Mai spune-mi vorbe de iubire

"Mai spune-mi, fată, vorbe de iubire –
Căci tinereţea mi s-a risipit…
Şi , astfel, tu, frumoaso, dă-mi de ştire
Că încă mai sunt viu – şi n-am murit.
Te uită, tâmplele, de mult mi-s ninse
Şi riduri, lângă ochii-mi trişti, se strâng…
Luminile sub pleoapa lor sunt stinse
Şi-n suflet, aspre toamne, îmi tot plâng.
Uşor e să rosteşti că tinereţea
E doar un vis plin de deşertăciuni…
De-abia când dă târcoale bătrâneţea –
Descoperi ale ei preadulci minuni.
Căci, ce-ar putea mai minunat să fie,
Decât visări-duium să tot urzeşti?!
Când boarea tinereţii îţi adie
Prin suflet – şi doar măreţii tânjeşti?
Hai, cântă-mi, fată dulce, alintată,
Un cântec melancolic, visător –
Care să-nceapă cu “a fost odată” –
Iar eu să mă visez nemuritor…
Nu râde, fată, tinereţea-ţi caldă
Şi plină de tandreţi şi de visări,
Treptat, uşor, cu anii, o să-ţi scadă -
Şi ţie, ţi-s-or tot închide zări.
Dar, astăzi, când tu eşti boboc de floare –
Şi viu miroşi a înflorit cais,
Cântă-mi – cu via, dulcea ta candoare,
Şi cântu-ţi să mă-mbete ca un vis.
Şi, legănat de dulcea ta cântare -
Ororile vieţii – ducă-se-n uitări!
Atinge-mă c-o fină sărutare –
Să-mi amintesc ce-nseamnă sărutări…"
autor Boris Ioachim

De ce iubim, de ce ne doare

" De ce iubim, de ce ne doare
când lacrimi duc în spate dorul?
şi câte vise îşi iau zborul
lăsând în urma lor decorul
spoit de şoapte-amăgitoare...
de ce iubim? ...de ce ne doare?

de ce iubim, de ce ne pasă
când EL sau EA îşi pleacă pleoapa
iar între noi se cască groapa
şi-ncet, încet o umple apa
şi gânduri reci, pe frunţi ne-apasă...
de ce iubim? ...de ce ne pasă?

de ce iubim, de ce ni-i teamă
când vise înălţăm speriate,
de inimă cu şnur legate,
şi le privim cum atârnate
ne strigă numele, ne cheamă...
de ce iubim? ...de ce ni-i teamă?

de ce iubesc mai mult ca tine?
si cât mai pot să duc în spate
iubirea mea, a ta...sau poate
chiar amândouă, adunate?
cât crezi că pot să ţin în mine...
de ce iubesc mai mult ca tine?

şi când iubim, de ce nu trece
iubirea, cum ne trece clipa?
de ce ne ridicăm aripa
şi-ascundem ochii, când risipa
împrăştie parfumul rece...
de ce iubim dacă... nu trece? "...
Totul... PT .UN Inger...

Indragostitul

"Îndrăgostit în pragul unei veri
De-o fată ce iubeşte trandafirii,
Plutind printre camelii cu zefirii,
Poetul uită tristele poveri.

Pluteşte depărtarea între ei,
Distanţa doare, dar iubirea creşte,
Din zborul lor nimic nu-i mai opreşte-
Cu visele se plimbă pe alei. "
DOR

primul meu zbor va fi...in bratele tale

Iubitul meu...stau cu bratele intinse, pentru clipa in care vei zbura, eu as vrea sa zbori acum, dar te astept de vrei, toate vesniciile de acum inainte, acum ca m-ai gasit, ca te-am gasit...astept clipa sublima, iubindu-te cu fiecare secunda care se scurge, tot mai mult…tot mai mult…tot mai mult…
Stau singura în lumea asta plină de oameni si caut drumul spre nemurirea iubirii. O iubire pe care am visat - o de la începutul lumii. Te-am găsit şi simt cum îmi cresc aripi de iubire. Apoi va trebui să învăţ să zbor iubire. Atunci primul meu zbor va fi in braţele tale unde am să poposesc până la sfârşitul veacurilor.

Ispiteste-ma!

"Ispiteşte-mă de o mie de ori

Ca să uit cum arată un dor

Vreau să zbor printre stele şi sori

Şi cu tine să dorm pe un nor.

Aminteşte-mi de gustul tăcerii

Când sărut a plăcerilor noapte

Dă-mi aromele dulci ale verii

Şi miresmele merelor coapte.

Vreau s-atingi frământările mele

Şi să strângi a fiinţei fiinţă

Când adorm şi clepsidrele grele

Vom rămâne în trei: tu, eu şi-o dorinţă"

Liliana Munteanu

Nesat

"Să muşc din fraga gurii tale
deja mi-e dor. De ce s-amân?
O să strivesc buzele tale,
ca cel mai pofticios hapsân.

Vreau mierea lor să mă răpună,
tu, moliciunea lor să-mi dărui.
Sub apăsarea lor stăpână,
uitarea nurilor să-mi nărui.

Cu vraja lor mă înfiori,
sărut depun pierit de dor
pe gât, pe sâni, pe subţiori
şi-n raiul raiului cobor.

Răspunde, gură fermecată!
Doar atingându-te trăiesc.
De mine fi-vei ferecată
şi de sărutu-mi îngeresc."

iubire si dor

"Mângâie-mi uşor cu al tau sărut gura,
Şi dulce numele tău suav ea va striga.
Mângâie-mi părul moale cu a ta mană
Pană ce-mi va străluci de stele cunună.
Mângâie-mi ochii cu privirea ta blandă
Pînă ce soarele în ei luceşte şi se scaldă.
Atinge-mi cu ale tale degete obrajii uzi,
De lacrimi amare, cerul să-l înseninezi.
Atinge-mi fruntea rece cu a ta răsuflare
Pînă ce norul de pe cer încet dispare.
Ameţeşte-mi simţurile cu al tau parfum
Întreaga lume se invîrte cu mine-n fum.
Mângâe-mi mâinile cu trupul tău pînă ce
Din mine, un vulcan, la viaţă se trezeste.
Înconjoară-mă, strînge-te langa mine
De iubire să mă sufoc in braţe la tine.
Atinge-mi inima cu inima ta dogoritoare,
Topeşte-mă, arde dorinta pînă la epuizare.
Mângâie iubire, sufletu-mi încătuşat şi obosit
De imensa iubirea ce te astepta pe tine..."